Am scris textul acesta ca dupa moarte.

Am scris textul acesta ca dupa moarte.
Sper sa fie interesant macar pentru lectura Dv. Cred ca este tot ce pot oferi mai clar la ora asta. Va anexez si CVul plin de detalii inutile (depinde fireste de perspectiva).
Aceasta, mai jos scriere, as dori sa fie cea folosita; Dar, inca o data, nu cunosc modul in care ati conceput cartea;
Va atrag atentia ca Biblioteca din Tulcea a editat un dictionar al scriitorilor tulceni; nu l-am cercetat cu destula atentie dar cred ca ar fi de folos macara la imunatatirea listei;
Am reusit printr-o manevra informatica sa obtin textul listei din fisierul dv; O sa il cercetez maine; si va voi da un semn in acest sens.V-am trimis cu un alt mesajfotografia. Sper sa fie buna. Intentionati sa vindeti produsul, desigur. Cum veti face?
Cu bine, DC


Dan CULCER, scriitor, critic literar, traducator, ziarist, redactor fondator (1971) al revistei Vatra din Tirgu Mures. Nascut la 15 iunie 1941 in Sulina (judetul Tulcea),in refugiu din Ardeal, ca fiu al mediculului, Alexandru CULCER (n. Lenghel, schimbarea patronimului prin preluarea numelui mamei, Sofia Culcer, publicata in Monitorul oficial 1934 sau 1935) si al profesoarei de limba romana (licentiata la Cluj), Ersilia (n. GUTU), un maramuresean greco-catolic si o banateanca ortodoxa
A trait obsedat de peisajele vazute in fotografiile de familie si de povestile tatalui despre atmosfera de la Sulina, despre colonelul francmason Babel Ulich, care a semnat ca martor pe actul de nastere, despre calatoriile la Insula Serpilor, despre vinurile de Samos daruite de armatorii greci, despre Delta si despre sturioni, despre spionii rusi sau lipoveni, asa incit indata ce a a avut independenta necesara, in 1956, a facut o calatorie la Sulina ca sa vada casa unde s-a nascut.
A repetat aceste pelerinaje simbolice de citeva ori in viata, de fiecare data singur, nu putea impartasi cu nimeni aceste sentimente si obsesii. Ultima calatorie a fost in aprilie 2003, cind a inteles ca Sulina este cea mai europeana localitate a României, intrucit a fost sediul cosmopolit al Comisiei Europene a Dunarii pina in 1940. Dar ca atîta vreme cît orasul va tratat cu dispret si va fi lasat sa piara, Romania nu va putea fi cu adevarat in Europa.
Studii elementare incepute la Sighisoara (1947), liceul la "Emil Racovita" din Cluj din 1952, maturitatea (=bacalaureatul) obtinuta în 1957, la 16 ani. Coleg cu viitorul bas-bariton Dan Serbac, cu medicii Dan Macavei, Marius Rimbasiu, Sergiu Granescu, cu inginerul Horea Giurgiuman, cu lingvistul Gabriel Vasiliu. Unii colegi de liceu au emigrat rapid, asa ca dintr-o clasa de 30 de elevi, jumatate traiau la 10 ani dupa bacalaureat in Europa occidentala.
Dupa incercari nereusite in 1957 si 1958 de a intra la medicina sau la istorie (amindoua facultati unde se aplica "numerus clausus" contra copiilor de burghezi), reuseste sa-si "transfere" dosarul la facultate de filologie româna a Universităţii Bolyai din Cluj. Cunostiintele de limba maghiara pe care i le cultivasera mama si unchiul, ambii bilingvi, îi folosesc si ulterior, caci pe aceasta baza, ca diplomat (=echivalat ca licentiat in Franta) al facultatii de filologiei, specialitatea limba si literatura romana, a unificatei (1959) universitati "Babes-Bolyai", este repartizat in 1963, la propunerea profesorului universitar Mircea Zaciu, ca preparator universitar la Institutul maghiar de teatru din Tirgu Mures. Lucreaza aici trei ani, preparind cu foarfeca taieturi din presa pe care profesorul universitar Ioan Chereji (Cherejan) le folosea ca sa compileze, in fata unor unor studenti putin cititori si rar spectatori de teatru românesc, cursurile sale de istoria teatrului românesc.
Sàtul de aceasta activitate prea intelectuala, se inscrie in 1966 la un concurs pentru obtinerea unei burse de doctorat cu scoatere din productie, in literatura comparata, la Cluj, sub obladuirea profesorului Liviu Rusu. Obtine bursa, cu o teza despre "Fantasticul in nuvela romantica germana si franceza". Isi perfectioneaza germana in particular cu profesorul Rudolf Schuller (unul din prietenii criticului Ion Negoitescu), un scriitor maghiar ardelean uitat, (homosexual notoriu) caruia grupul german de la revista studenteasca "Echinox" ii datoreaza mult, in sensul formatiei spirituale.
Isi socheaza conducatorul de teza cu raspunsuri neconformiste la intrebari profesionale banale (Explica prudului profesor care roseste ca Jean-Jacques Rousseau avea complexe de culpabilitate fiindca practica onania), ceea ce are drept consecinta nerecunoasterea unui examen si anularea unui referat partial, prin falsificare de catre ilustrul profesor, cu complicitatea citorva mai tineri universitari din cadrul catedrei de literatura universala si comparata, a procesului verbal al sedintei de catedra. Theodor Bosca l-a indemnat sa conteste hotarirea si a acceptat sa depuna marturie, dar lehamitea l-a oprit pe D.C. sa intenteze o astfel de actiune.)
Scârbit de aceste practici, desi obtinuse dreptul la reinscriere la Iasi, unde functiona prpfesorul universitar Alexandru Dima, singurul comparatist oficial si validat, dupa moartea lui Tudor Vianu, renunta si se consacra realizarii unui proiect mai motivant si mai dinamic, caci intre timp isi bagase in cap, in urma discutiilor cu prietenii sai, scriitori Romulus Guga si Vasile Spoiala (ambii oradeni de altfel), ca s-ar putea fonda o revista literara, culturala la Tirgu Mures.
Intre timp, reintors la Tirgu Mures in 1969, constata ca isi pierduse postul, prin reducere, obtine un an de norma stiintifica, apoi i se creeaza un post de cercetator la centrul de cercetari Tirgu Mures al Academiei.
Prefera, tolerat de foarte generosul sef al centrului, Simon Fuchs, un evreu specializat in studiul miscarii muncitoresti si revolutionare din Valea Muresului superior, sa faca literatura si sa scrie citeva sute de scrisori pentru a convinge oameni de litere si oameni politici ca Marin Preda, Ion Vlasiu sau Ion Brad, respectiv Dumitru Ghise, ca fundarea unei reviste culturale romanesti la Tirgu Mures este o necesitate urgenta. Conjunctura economica, inteligenta interlocutorilor, politica nazional-comunista conclucreaza pentru realizarea scopului. Revista Vatra apare in mai 1971, si Dan Culcer devine redactor de rubrica, redactor sef-adjunct, ca apoi sa fie "degradat" ca publicist-comentator, si in fine sef de sectie in urma citorva "gafe" politice intentionate, expresia a unei opozitii politice precaute dar tot mai manifesta.
Dupa mortea redactorului-sef Romulus Guga, intra intr-o zona de turbulente in relatiile cu colegii, mai ales cu Mihai Sin, neagreat pentru postul de urmas al redactorului sef. Intretine relatii de taina cu unii reprezentanti ai exilului politic (M. Lovinescu si V. Ierunca, ca atitia altii dintre colegii sai de condei, fara sa afle ca exista solidaritati), face calatorii in Franta si Belgia ca membru al Societatii Jules Verne si al Societatii sociologilor de limba franceza, prezinta comunicari despre utopia negativa (=distopia) a lui George Orwel (in 1984 la Cerisy la Salle, ca bursier al " Fundation pour une entr'aide intellectuelel européenne "). Scrie studii despre cenzura si are tupeul sa incerce sa le publice in Vatra, sub titlul “ Listele de "uvrajuri prohibarisite" “. Nu e cooperant cu autoritatile, aduce carti interzise care i se confisca la vama, îi umbla gura in public si incurajeaza diversi contestatari. Incepe sa fie urmarit de Securitate, telefonul si corespondenta supravegheate (vezi Cartea alba a Securitatii, editia M. Pelin, unde se propune "urmarirea sa operativa"). E izolat in redactie si sfirseste prin a planui o plecare defintiva in Franta in grup, cu toata familia sa de sase persoane, plecare pe care o organizeaza in taina si eficient, asa incit a doua sotie, prozatoarea Maria Mailat, si cu doi copii ajung la Paris si obtin azil politic in toamna lui 1986. Isi pierde slujba de redactor indata ce depune o cerere de reintregire a familiei. Amenintat sa devina somer, e incadrat ca referent literar la Teatrul de papusi in ianuarie 1987, unde lucreaza pina in iunie 1987, prin diligenta si pe raspunderea directoarei Smaranda Enache, ulterior - dupa 1989- cunoscuta militanta Pro Europa si ambasadoarea României la Helsinki.
In august 1987, primeste viza de iesire si ajunge in Franta in octombrie, prin reintregirea familiei. La aeroportul Baneasa e perchizitionat si se gasesc asupra lui cîteva monede de argint din epoca romana, pe care încerca sa le exporte clandestin fiind con,vins ca ar vea valoare si ca lea-r putea vinde la Paris în caz de foamete familala (iluzie naiva fiindca numismatii profesionsiti nu cumpara decit monede frumoase nu monede vechi). Cu aceasta ocazie i se mai confisca dactilograma unui intereviu inedit, rspins de cenzura la Vatra, cu Ana Blandiana, realizat de Maria Mailat, un inel de cununie cu o piatra semipretioasa rosie, carnetul cu adrese. E retinut impreuna cu cei doi copii, Ioana si Matei, vreme de aproape doua ore, dupa care i se restituie carnetul cu adrese (probabil fotocopiat intre timp), nu si celalte obiecte. Cei care l-au insoitit pina la aerogara, prietenul Alin Teodorescu, sociolog, fondatorul in 1989 a grupului de dialog social, si unchiul Mariei Mailat, ofiter de securitate pensionar, preiau procesel verbal de confiscare. Nimeni nu mai stie de el. Dan Culcer cere si el azil politic, asa cum facuse in 1986 Maria Mailat, azil care i se acorda imediat de catre Oficiul francez pentru refugiati si apatrizi 5OFPRA).
Urmeaza o lunga perioada de improvizatii, de mari dificultati materiale si morale, pe fondul despartirii in noiembrie 1987 de a doua sotie. Ramine sa se ocupe singur de cele doua fete si nu-si mai vede baiatul decit rar, impiedicat de opozitia fostei neveste.
Dupa citeva stagii de formare in domeniul utilizarii ordinatoarelor in presa, devine el insusi formator si lucreaza intermitent pentru CFPJ -Centre de formation et perfectionnement des journalistes, in calitate de conferentiar-ziarist.
Experiente neconcludente si scurte in citeva redactii pariziene ca secretar de redactie ("Alternances", revista editata de fiica publicitarului evreu Marcel Bleustein (Blanchet) - agentia Publicis- pentru comunitate ; "Argus", o revista lunara de asigurari ; "Africa International").
Face o cariera de grafician pe ordinator si de ziarist, secretar de redactie, in presa sindicala franceza, fiind sef de serviciu Editura la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé) incepind cu 1993. Intre venirea sa in Franta si momentul in care i se ofera un post stabil, face ziaristica ocazionala si prost retribuita la posturile de radio franceze ( Radio France International, serviciul român) si engleze (BBC, serviciul roman), sau neretribuita - la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistentei anticomuniste poloneze, la carui studio era linga Place du Tertre, in Montmartre, unde se intilneste cu exilatii mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu si Radu Portocala).
Incearca sa se reinsereze in lumea universitara, unde se manifestase deja in Romania ca asistent la Institutul de teatru " Szentyorgy Istvan " din Tirgu Mures. Cu sprijinul si recomandarea istoricilori Matei Cazacu si Catherine Durandin (Institut national de langues et civilisation orientales din Paris), se inscrie la un doctorat francez in "sociologia literaturii", cu o teza legata de proza romaneasca postbelica anticipind perspectiva decodarii ei necesare pentru generatiile viitoare de cititori, despre care crede ca, in lipsa cunoasterii directe a fondului politico-social, risca sa arunce la gunoi, impreuna cu "nazional-comunismul", o literatura impregnata de social, una din putinele surse viabile pentru istoria mentalitatilor in Romania dupa 1945. Bursa îi serveste ca sa-si intretina copilele dar nu-i permite sa si faca cercetare. Asa ca lucreza la negru in completare.
Revolutia romana si prabusirea statelor socialiste ii dau de lucru in mod neasteptat. Lucreaza oficial ca traducator pentru o agentie de subtitraje video (Videoadapt), colaboreaza in perioada "revolutiei" din Romania (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 si La 5 din Paris, ca traducator-interpret.
Onorariile substantiale obtinute astfel in citeva luni ii permit sa se aventureze intr-o lunga expeditie de recunoastere, in compania etnologului francez Claude Karnoouh, de la Oradea la Bucuresti, prin Maramures si Secuime, din care aduce nu doar observatii despre lumea veche care parea ca nu se mai darima, fixate intr-un reportaj, "Periplu pentru descoperirea tarii mele" (pubblicat in franceza de revista anarhista "Iztok", ci si noua ore de imagini video HI 8 mm de maxim interes pentru istoria recenta, din zone neacoperite de emisiunile in continuu al Televiziunii Romane "Libere". O parte din imagini sunt distruse prin neglijenta agentiei Videodapt, citeva casete, copii Betacam, supravietuiesc in arhivele Culcer (ele contin un interviu cu Mihai Sora, ca ministru al Invatamintului ; o lunga dezbatere in cadrului Grupului de dialog social la care fusese invitat generalul Chitac ; scene din periferia Bucurestilor in perioda preelectorala ; manifestari al Bisericii greco-catolice la Cluj ; un interviu cu Mircea Zaciu, reuniuni politice de fondare ale UDMR la Cluj si Sf. Gheorghe, discutii cu profesori si studenti la Tirgu Mures pe tema invatamintului medical universitar maghiar, etc.)
Infiinteaza in mai 2000 revista electronica (on line) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reinoieste trimestrial, cu peste 3 000 de vizite pe luna. La 7 decembrie 2000 infiinteaza grupul de discutii Yahoo : Societatea de maine (http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/) cu in jur de 100 de membrii stabili.
Are trei copii, doua fete : Ioana Larisa (n. 28 august 1972) si Bogdana Draga (n. 10 ianuarie 1975), din prima casatorie (1967) cu Silvia Marcu (profesoara de muzica, n. 1943, Aluatu, Basarabia, + 1991 Tg. Mures) si un baiat, Matei Alexandru (n. la 31 mai 1984), din casatoria in 1981 cu Maria Mailat (n. 1953, Tg. Mures). S-a recasatorit in Franta a treia oara cu Marie-Claire Mostefaoui (n. 23 ianuarie 1952, Paris), ziarista franco-kabyla.
A publicat volumele :
" Un loc geometric " (texte), Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1973
" Citind si traind literatura ", eseuri de sociologia literaturii, Editura Dacia, Cluj, 1976
" Serii si grupuri ", eseuri de sociologia literaturii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981
Traduceri din maghiara
Domokos Samuel, " Octavian Goga, anii studentiei ", Editura Kriterion, Bucuresti,
Markovits Rodion, " Garnizoana din Siberia ", Editura Kriterion, Bucuresti
Markovits Rodion, " Garnizoana din Siberia ", editia a doua, Editura Dacia, Cluj, 2002.
Prefateaza traducerea din rusa realizata de Ioan Radin (Peianov) a prozelor lui Daniil Harms, sub titlul "Un spectacol ratat" Editia a doua, ne varietur (retiparire ilegala si abuziva), Editura Paideia, Bucuresti.
Colaboreaza pina in 1987 la revistele " Vatra " (unde devine redactor pentru Franta dupa 1990), " Viata Romaneasca ", " Tribuna ", " Steaua ", " Familia ", " Convorbiri literare, Romania literara, " Ateneu ", " Tomis ", " Utunk ", " Korunk ", " Ifjumunkas ", " Igaz Szo ", etc.
In Franta colaboreaza la revistele " Hermes " (CNRS), " Iztok ", " Cahiers de l'Est ", " Lupta ", " BIRE " si la " Curentul " (Germania).
Fundeaza la 13 mai 1991, impreuna cu alti ziaristi romani, Asociatia Jurnalistilor Romani-Ouest, cu sediul la Paris.
Dupa 1990 continua colaborarea la presa din exil, " Origini" (SUA) si reia colaborarea cu presa din Romania : publica poeme interzise, fragmente de jurnal, studii si amintiri, in " Familia ", " Viata romaneasca ", " Vatra ", in ziarele " Telegraful " (Constanta), " Expres magazin ", " Romania libera " (unde este din 1990 corespondent salariat dar neplatit).
-----------------------------
--
Dan Culcer,
scriitor si ziarist
Redactor pentru Franta
al revistei Vatra
Directorul revistei
Asymetria
http://www.asymetria.org
Adresa postala
5 square Saint Just
78280 Guyancourt
France
dculcer@teaser.fr
dculcer@asymetria.org
Tel 33 (0) 1 30 431 677